Istoria orientarii sportive in Romania si in lume

Ce este orientarea sportiva?

Putina lume are cunostinta de existenta, la granita dintre competitie si drumetie, a unei discipline sportive inedite: orientarea turistica.

Este un sport, practicabil la orice varsta. Se desfasoara in teren, de obicei in zonele impadurite, in orice anotimp. Nefiind un sport scump, se adapteaza numai bine conditiilor economice ale Romaniei. Este nevoie doar de un echipament de alergare si o busola. La start se primeste o harta a zonei de concurs, pe care sunt trasate punctele care trebuie atinse (posturile de control) in ordinea data, in cel mai scurt timp.

Rolul orientarii sportive este acela de a fauri caractere puternice in deplina armonie cu mediul inconjurator. Trebuie sa recunoastem ca aceasta darza si minunata activitate formeaza tineretul si reconfirma increderea in propriile forte a generatiei de varsta a doua si a treia, oferind sanatate tuturor participantilor.

Probele de orientare se realizeaza pe trasee cu lungimi si dificultati diferite, in functie de categoria de varsta a participantilor (de la 10 la 70 de ani). Parcurgerea traseului se face folosind harta si busola, participantii avand nevoie de o buna pregatire fizica, indeosebi de rezistenta, viteza, indemanare si echilibru. Performanta se masoara prin timpul realizat in parcurgerea traseului, inregistrat de arbitrii cronometrori intermediari si finali. Aceste caracteristici imprima caracterul de intrecere. Concursurile sunt de mai multe feluri, profilul lor fiind determinat de mijloacele folosite in parcurgerea traseului (alergare, schi, bicicleta si probe pentru persoanele cu dizabilitati).

Se spune ca „orientarea inseamna o clipa de adevar, o gura de aer curat, o ora de liniste, o zi petrecuta in natura, inconjurat de paradisul culorilor, de murmurul izvoarelor, de oxigenul pur produs de frunze, de cantecul pasarilor, de parfumul florilor”. Se poate merge si mai departe, afirmandu-se ca „orientarea este o stiinta absoluta cu un scop precis, acela de a ne invata ca, in cel mai scurt timp, sa alegem drumul bun, sa mergem exact la punctul dorit, atat in padure cat si in viata, cand treptat, prin extinderea deprinderilor de orientare, fiecare va descoperi ca, numai pe baza efortului personal, se poate inscrie pe drumul cel bun, pentru a ajunge la locul dorit, cu incredere in fortele proprii”.

Orientarea sportiva in lume

Aparuta in tarile nordice (Scandinavia) aproape odata cu secolul XX, extinsa apoi si in restul Europei, orientarea turistica sau „sportul padurilor” se practica astazi peste tot in lume: in Canada, SUA, Venezuela, Australia si Noua Zeelanda, in Japonia si Coreea. Exceptand Africa nu cred ca exista zone cu paduri in care acest sport sa nu se practice.

Norvegienii au organizat la 3 mai 1897, in localitatea Bergen, primul concurs de orientare, in fapt o mini-expeditie turistica, si au denumit-o atunci „sportul padurilor”.

Primul concurs de orientare oficial a fost organizat, la 25 martie 1919, de Uniunea Sportiva din Stockholm, semnandu-se astfel „certificatul de nastere” al unei noi discipline sportive. Primul concurs international s-a tinut in anul 1932, intre Suedia si Norvegia, langa Oslo, pentru ca in 22 mai 1961 sa fie infiintata Federatia Internationala de Orientare (International Orienteering Federation), la Copenhaga – Danemarca.

La primul Campionat European de Orientare, organizat in Norvegia, in 1962, au participat noua tari, iar primul Campionat Mondial de Orientare a fost organizat in Finlanda, in anul 1966 si la eveniment au participat 12 tari.

Orientarea sportiva in Romania

In Romania, primul concurs de orientare sportiva a avut loc in 26 octombrie 1947, in Podgoria Aradului din Muntii Zarandului, fiind organizat de Sindicatul Functionarilor Particulari prin persoana profesorului aradean Coloman Davidhazi (1913-1987). Acest eveniment a capatat peste timp valoarea unui „act de nastere” a acestei discipline sportive in tara noastra. Evenimentul a fost comentat cu interes de presa vremii, care semnala „aparitia unui nou sport, demult asteptat de tineretul nostru” (Turismul popular).

Incepand din anul 1951, acest tip de concurs se extinde, depasind chiar si cele mai optimiste previziuni. In septembrie 1958 sportivii romani s-au clasat pe locul al III-lea la concursul international din Bulgaria, organizat de Uniunea Turistilor Bulgari, la care au participat reprezentative din sase tari europene.

In 1959 este infiintata Comisia de Orientare, afiliata la Federatia Romana de Turism si Drumetie Montana. Ca urmare, in 1963 se organizeaza primul concurs oficial de orientare, Cupa Banatului, desfasurat in muntii Semenic. In anul imediat urmator se va desfasura primul Concurs National pe echipe, in Muntii Parang.

Prima harta de orientare moderna in culori a fost tiparita la Oradea in 1967, iar in anul urmator se organizeaza primul Campionat National de Stafeta (raliu), la Olanesti. Anii ’60 vor fi importanti pentru acest sport, intrucat in 1968 are loc primul concurs international, Cupa Romaniei, la Busteni, iar in 1969 se va disputa primul Campionat Natuional individual, la Bistrita, pentru ca in 1970 sa se organizeze primul Campionat Balcanic la Slanic Moldova.

Dar cel mai mare concurs international de orientare, Trofeul Valea Prahovei, va avea loc in 1987, cu participarea a 1.100 concurenti, reprezentand 12 tari. Cu acest prilej, viziteaza Romania Josef Krch vicepresedinte I.O.F., suedezul P. O. Bengtson si actuala presedinta a I.O.F. Sue Harvey.

O federatie de specialitate in anii comunismului nu a putut fi intemeiata. Dar in martie 1990 ia fiinta Federatia Romana de Orientare, iar la 24 iulie acelasi an, F.R.O. se afiliaza la I.O.F., cu prilejul congresului de la Cambridge – Marea Britanie. Romania este cea de a 35-a tara afiliata la I.O.F.

Cele mai notabile evenimente de la fondarea F.R.O.: in 1995 are loc la Buzau prima editie a Cupei Tarilor Latine, iar in 1996 federatia organizeaza Campionatele Mondiale de Orientare pentru Juniori, la Govora.

Sportul orientarii are in orasul Sibiu un trecut remarcabil, acesta detinand un record mondial in privinta numarului de participanti din cadrul unui singur concurs si anume: «Cupa Chemarea toamnei», desfasurata in Parcul „Dumbrava” din Sibiu, in anul 1980, la care au participat 38.123 de concurenti. Organizatorul acestei intreceri de anvergura a fost profesorul Heintz Dezideriu.

Ecologist inflacarat, Heintz Dezideriu a considerat ca indemnul „pro orientare” il implica si pe acela „pro natura”. In 1978, a creat Clubul de Orientare Sibiu, care avea 7.000 de membri si cercuri de orientare in toate scolile. Era unicul din tara, la vremea aceea, care nu era subordonat nici unui for superior.

Sa mai retinem, intr-un final, ca busola este singurul ajutor de navigare care poate fi folosit „legal” in orientare. Altimetrele sunt interzise in functie de specificatiile comisarului de concurs, iar unitatile de pozitionare GPS (Global Positioning System) sunt implicit interzise de reguli. S-a stabilit ca, avand ajutorul aparatelor de pozitionare GPS, se confera utilizatorului un ajutor destul de important. Tehnologia, oricat de puternica ar fi, nu se poate compara cu abilitatea de navigare de baza a omului – chiar si in mainile unui bun orientarist care este un geniu al tehnologizarii. Incepatorii ar trebui sa invete elementele de baza ale folosirii busolei si citirii hartii si apoi sa intre in terenul de concurs.

Articol semnat de IULIAN NICA

Category: Articole
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>